Barza și pruncii

          De ce în limba română „copiii sunt aduși de barză”, ci nu de o altă pasăre? În orice colț al țării ai fi mers până mai ieri, dar și în multe alte culturi, copiilor li se explica foarte clar că au fost aduși de această gingașă vietate. În sensibilitatea sa, țăranul a ales barza din câteva motive: 

Elemente specifice ale subdialectului muntean

          Subdialectul muntean grupează graiurile sudice și sud-estice ale dialectului dacoromân, fiind vorbit în Oltenia, Muntenia, Dobrogea, sudul Transilvaniei (mai ales în Țara Făgărașului/ Oltului, Țara Bârselor și Țara Momârlanilor/ Valea Jiului), Cadrilater (Dobrogea de Sud), Timocul bulgăresc și alte localități din dreapta Dunării.

Povestea porumbelului

          Cu ocazia sărbătorii Botezului Domnului și până la odovanie se cântă foarte des cunoscutul tropar: „În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat/ că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te/ şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului/ Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!” 

Efectele adverse ale anglicismelor

          Orice limbă cunoaște evoluții sub influența neologismelor și a altor fenomene lingvistice, acestea fiind absolut normale, uneori chiar necesare. Asimilarea noilor elemente are loc adesea pe neobservate. Totuși intensitatea și viteza transformărilor pot depăși la un moment dat, să spunem, plafonul de suportabilitate socială, în sensul că amploarea fenomenului poate produce confuzii, contradicții logice, poate conduce la limitarea proceselor psiho-mentale individuale sau colective și chiar afectează identitatea personală sau națională. Așa se întâmplă în ultimii ani cu tăvălugul anglicismelor, în contextul globalizării lingvistice.

Negațiile (problemă de logică)

          Vă propun câteva probleme de logică, ce prezintă și anumite implicații lingvistice. Sper să vă placă. Prima dintre ele sună așa:

Limba românească

          Acest cântec m-a inspirat să dau numele blogului „Limba Dulce”. Este interpretat de călugării mănăstirii Putna. Versurile aparțin lui Gheorghe Sion.

O problemă de nuanță: „până pleci” sau „până nu pleci”?

          Întreba cineva pe un grup de așa-zisă socializare, care dintre următoarele variante este cea corectă: 

• Trebuie să-ți spun ceva până pleci. 

• Trebuie să-ți spun ceva până nu pleci. 

Când scriem numele localităților cu cratimă?

          Acest articol apare ca urmare a discuțiilor stârnite în grupul de facebook Geografi și profesori privind scrierea cu cratimă sau fără cratimă a oiconimelor compuse. Bineînțeles, discuția nu este despre cele cu fuziune totală (Sânnicolau, Subcetate, Întregalde), ci despre cele alcătuite din morfeme libere (cu spațiu) sau semilegate (cu cratimă).

Plimbă ursuuu’, plimbă ursuuu’!

          Fascinant joc al copilăriei era Pititea, după cum îi spuneam noi, sau Pitita, Ascunsa, De-a v-ați ascunselea! Un copil se punea (se făcea), adică stătea cu fața la perete și număra cu voce tare până la o limită stabilită; între timp ceilalți se ascundeau. Când termina, zicea „cine nu-i gata îl iau cu lopata!” și-apoi începea căutarea. Odată ce observa o persoană, îi rostea numele și locul ascunzătorii, „Gigică după copac”, și alerga iute la zidul numărătorii ca să-l scuipe: Ptiu Gigică! 

Buză, vultur, cer... Frumusețea sugestiei

          Mă fascinează utilizarea atât de sugestivă a fonemelor în exprimarea unor concepte sau sensuri în limba română. Bineînțeles, chestiunea e valabilă și pentru alte limbi. Vă voi exemplifica această idee a sugestivității cuvintelor în cele ce urmează, apelând la unele explicații de natură fonetică.

Limba Dulce. Început

Foto 1. Emblema blogului

          Purced astăzi, 4 din întâia a anului 2017, pe cărarea nestematei noastre limbi, trudind a vă descoperi și vouă, bunii mei cititori, sensul simplității, așa cum îl percep io, prin umilele mele cunoștințe și după inima mea. Pe acest drum, mai scurt sau mai lung, după cum va vrea Domnul, om parcurge împreună sintagme, sensuri, etimologii, forme și nuanțe, nădăjduind a pricepe-ntr-un final apartenența limbii la fundamentul firii naționale.