22.11.2017

Negațiile (problemă de logică)


          Vă propun câteva probleme de logică, ce prezintă și anumite implicații lingvistice. Sper să vă placă. Prima dintre ele sună așa:


15.11.2017

Rondelul unui arici


Deodată m-am făcut arici,
Mă satur dintr-un sorb de rouă.
Cu țepi, venin, vă răspund vouă
La „Ce mai faci?” și „Ce mai zici?”...

Crăpam năpraznic ceru-n două
Și-l beam din cupe cu alți pici,
Deodată m-am făcut arici,
Mă satur dintr-un sorb de rouă.

Să rag printre săgeți din nou o
Plesneală aprigă de bici
Spre tainicul din luna nouă?!
Mă satur dintr-un sorb de rouă,
Deodată m-am făcut arici.

de Ionuț Tudose

12.11.2017

Cuvinte comune derivate din toponime

Fig.1. Canar
          În limba română există numeroase cuvinte, majoritatea substantive, ale căror etimoane corespund unor denumiri geografice: orașe, țări, insule, regiuni etc. Termenii respectivi s-au răspândit foarte ușor în variate limbi, pătrunzând astfel și în română. Cunoașteți și alte cuvinte cu o astfel de etimologie?

29.10.2017

Limba românească


          Acest cântec m-a inspirat să dau numele blogului „Limba Dulce”. Este interpretat de călugării mănăstirii Putna. Versurile aparțin lui Gheorghe Sion.


27.10.2017

Omul-lut și omul-oase

Omul-lut și omul-oase,
Vă salut dintre prinoase,
Cu sărutul absolut
Al clipei roase!

26.10.2017

Marșul spre Cer

În pas cadențat ca soldatul de fier,
Înalță-te-n Cer!
Pe calea ce-o surpă nebunii,
Prin patimi, în noduri de funii,
Răcnind a iaduri de ger;
Înalță-te-n Cer! Înalță-te-n Cer!

01.07.2017

Amintiri din anul 2067

Demult,
în anul 2067,
noii democrați, acaparând prin vot puterea,
semnau primul lor decret –
interzicerea ochelarilor de soare.
Eram bandiți,
priveam pe furiș
peticul de văzduh unde
se înălțaseră odinioară turle de biserici.
Dar ei s-au prins de șiretlicul nostru
reacționar
și ne-au fixat ochii unde trebuie;
iar poporul
îi aclama pentru vigilența lor nativă.

30.06.2017

O problemă de nuanță: „până pleci” sau „până nu pleci”?


          Întreba cineva pe un grup de așa-zisă socializare, care dintre următoarele variante este cea corectă: 

• Trebuie să-ți spun ceva până pleci. 
• Trebuie să-ți spun ceva până nu pleci. 


27.06.2017

Copiii


Iote-i cu papuci de gumă,
Heruvimi strânși în sobor,
Scurmători avizi prin humă
Dup-un strop din bunii lor.

Neînfricați în colții morții,
Foi de Prâsle din vechi mit,
Nu cunosc nimicul sorții,
Ci doar viul infinit.

Chiotele țin acordul
Întreg cerului pe chip,
Ce deschis le este cordul
Spre Iisusul Arhetip!

Saltă lut lipit vremelnic,
O cetate cu trei scări,
Într-un nor ceva mai vrednic
Să răsufle-a rai pe nări.

- Cât e ceasul în cetate,
Să ne spui Tu acușica,
Împărate Luminate!
- Iaca, trei pași ca furnica!

- Oh, în ritmul ăsta crunt,
Tot pe strada prăfuită
Ne găsești în dor mărunt,
La o leapșă ori pitită...

Până vorba-n bulz se coace,
Toți se cațără pe-un tuci
Într-un raid de bobârnace
Și biluțe verzi de muci.

Zbenguiala lor încântă,
Umplu luna de cucuie,
Soarele îl iau la trântă
Și-l azvârlă-n vârf de tuie.

Mă, dar cu stele ce-aveți de le
Dați de-a berbeleacu-n flori?!
Țuști la tec și acadele,
Oac de broaște-n subțiori!

Să vă soarbă Baba Oarba,
Hepuri să vă dea Ali,
Iară Țomapan cu roaba
Să v-arunce prin Bali!

Vine-acu pruncia-a treia
Ca un cântec fioros;
Anii cruzi și logoreea
Fi-vor țăndări sub baros.

de Ionuț Tudose

19.06.2017

Când scriem numele localităților cu cratimă?


          Acest articol apare ca urmare a discuțiilor stârnite în grupul de facebook Geografi și profesori privind scrierea cu cratimă sau fără cratimă a oiconimelor compuse. Bineînțeles, discuția nu este despre cele cu fuziune totală (Sânnicolau, Subcetate, Întregalde), ci despre cele alcătuite din morfeme libere (cu spațiu) sau semilegate (cu cratimă).

15.06.2017

Sfinții Gigi și Nicu

Fraților cu dizabilități, Gigi și Nicu,
prietenii nelipsiți ai studenților din Grozăvești

Sfinții Gigi și Nicu
În cale ne ies cu:
„Salut, salut!
Mai veniți înapoi?”
Glasul lor de lut,
Întrebarea lor de soi.
Sfinții Gigi și Nicu...

De la primul cucurigu
Blânzi ca stelele
În promoroacă,
Umblă pe alee lele
Pașii lor de toacă.
Sfinții Gigi și Nicu...

Troiței dăm preaplin nimicul
Sterpei noastre-închinăciuni,
Crinii raiului încarcă
Numai strâmbele lor plecăciuni
Mai cinstite parcă.
Ale sfinților Gigi și Nicu…

Ca valul, ca plicul
Iubirilor meșteșugite,
Este fața lor hidoasă
Studențimii ruginite
Plapuma de acasă.
Trăim în Sfinții Gigi și Nicu...

Sfinții Gigi și Nicu
Pleacă-n clipa din picuri,
Cărând de p-aci
Vreo fereastră de pâine –
Niciodată „pa!”, ci
„Mai venim mâine...”

de Ionuț Tudose

10.06.2017

Plimbă ursuuu’, plimbă ursuuu’!

          Fascinant joc al copilăriei era Pititea, după cum îi spuneam noi, sau Pitita, Ascunsa, De-a v-ați ascunselea! Un copil se punea (se făcea), adică stătea cu fața la perete și număra cu voce tare până la o limită stabilită; între timp ceilalți se ascundeau. Când termina, zicea „cine nu-i gata îl iau cu lopata!” și-apoi începea căutarea. Odată ce observa o persoană, îi rostea numele și locul ascunzătorii, „Gigică după copac”, și alerga iute la zidul numărătorii ca să-l scuipe: Ptiu Gigică! 

07.06.2017

Privighetoarea


          Ați ascultat vreodată această pasăre? Este fascinantă. Combină o droaie de sunete într-un adevărat recital filarmonic, parcă irepetabil. Un prieten mi-a mărturisit că i-a numărat douăsprezece cântece diferite. Eu nu am reușit să le contorizez vreodată...


27.05.2017

Ce bine...


Ce bine, Doamne, că ai fost,
P-aici, în asfințitul verii;
Și morții noastre i-ai dat rost,
Prin aura-Învierii.

Ce bine că Te-ai spânzurat,
Pe verticala Crucii,
Nălțând o lume din păcat,
Prin jertfă și puterea rugii:

„Să-i ierți, Tată, că nu știu ce fac!” –
Ce drăgăstos Ți-e martirajul;
Și azi, după-învieri de veac,
Mulți Tomi Ți-admiră tot mirajul.

Ce bine că Te-ai așezat,
În cer, pe scaunul dreptății;
Din orice unghi, din orice sat,
Te lăudăm acum cu toții.

Ce bine, Doamne, că ai fost,
P-aici, în asfințitul verii;
Și morții noastre i-ai dat rost,
Prin aura-Învierii.

de Ionuț Tudose

09.03.2017

Sfinții Închisorilor

Aflându-mă pe-un plai aflai
Ceata urcată la Rai –
Sfințișorii Închisorii
Strălucind cu jind ca sorii.

Căci sub humă și balast
Moaște zac în câmpul vast,
Soiuri noi de flori din dânse
Sângerii răsar și plânse.

Pufuri vin din păpădii
Ca bufurile-n temniți gri,
Zeama, zarca, lanțurile,
Stuful, mina, șanțurile...

Domnului și pentru noi
Rugați-vă, martiri eroi,
Din Aiud și Periprava,
Gherla, Mislea și Jilava!

Din Târgșor cu omuleți,
Din Piteștiul cu studenți,
Târgu Ocna și Canalul,
Oriunde a curs amarul...

Chipuri galbene de Duh,
De asceză și văzduh,
După foame, chin și geruri,
Stați acuma sus în ceruri.

Deținuții păduchioși,
Hristici, răstigniți, frumoși,
De v-am ști pe cei din rime,
N-am mai fi mulțimi de nimeni!

de Ionuț Tudose

07.03.2017

Crucea Ta, învierea noastră

O, Iisuse, Ți-au fost puse
Pe-mbrățișările răpuse
Cuie, spre ceruri să ne suie
Pe suferinda cărăruie.

Doamne, sub cununa Ta de spini
Suspini, nălțându-ne pe culmi cu pini.
Doarme trupu-Ți plin de chin pe lemn
În semn suprem de gest prea demn.

Prin el ne dai șuvoi de Rai
Curgând întâi într-un prier sau mai – 
Fluviul sângerat se preface-n mir
Și-apoi iar în Sânge... în potir.

Mult pătimit-a carnea Ta
În hule și loviri dure – parc-a nu rata
Vreun petic de piele! Dar Trupul nu-Ți piere,
Ci-i viu în potir auriu, prin Înviere...


de Ionuț Tudose

22.02.2017

Expresii cu personaje istorice

          Încercat-am să găsesc originea acestor expresii des folosite în limba română. Mi se par extrem de spectaculoase deoarece ne plasează oarecum în atmosfera unor vremuri demult apuse, dându-ne spre a mirosi un iz al necunoscutului... 

18.02.2017

Pleonasme care nu sunt de fapt pleonasme

          Ajuns-am, iată-ne, la a zecea poveste a noastră despre limbă. Cu siguranță ați auzit următoarele sintagme sau chiar le-ați folosit voi înșivă. Dar și vocile înălțate împotriva lor sunt adeseori virulente și de neînduplecat. Sunt pleonasme sau nu?

09.02.2017

A vorbi este o artă a utilizării sensurilor

Mă amuză foarte tare maniera în care studenții ajunși la București, de prin varii zone, cazați prin cămine sau apartamente pe banii părinților, își numesc localitățile lor orașul/satul de origine sau orașul/satul natal. Adică, de când stau îngrămădiți în vreo bombă de 2/2 (dar, na, sunt la capitală), deja acasă nu mai este acasă, ci o simplă și abstractă localitate natală. Cred că și eu am spus prostii de astea la 20 de ani, dar timpul mi-a demonstrat că, indiferent pe unde te poartă vremelnicele valuri ale vieții, acasă rămâne acasă până te însori, până te muți cu soția într-un nou cuib, un nou acasă.

25.01.2017

Cum îi identifici?

          Ai în fața ta 5 tineri senzaționali:
- unul este un pictor desăvârșit;
- unul a citit zeci de romane polițiste;
- unul a urmărit numerose documentare geologice;
- unul este angajat la o mare companie de proiectare jocuri pe computer;
- unul este pasionat de urbanism și tot ce înseamnă amenajarea unui oraș;
          Nu știi fiecare la ce excelează. Cum poți afla aceasta adresându-le o singură întrebare sau cerință? Simplu! Îi rogi să realizeze un profil. Vei avea la sfârșit un portret profil, un profil criminalistic, un profil geologic, profilul unui personaj din jocuri video și un profil urban... Asta înseamnă să scoți polisemia din oameni!

17.01.2017

Mama









Mama-i profetul din carte,
Mai vechi decât veacul pătruns,
Ce simte, desparte,
Prin duhul suflat de pe Sus,
Ce-i bun și de pus
În sufletul fiului dus.

Mama-i martir cu față prelungă
Sub manta sângelui ros.
În muncă, și muncă, și muncă...
Își sărută boala pios,
Robind în continuu acia, pe jos,
În hulă și chin ca Însuși Hristos.

Mama-i ca pustnica floare,
Frântă-n genunchi la pământ.
Cin’ s-o știe colo-n zăvoare?
Cin’ să-i asculte jalea din cânt
Pentru fiul cărunt,
Trimis de vremelnicul vânt?

Mama-i icoana din zare,
Uitată-n ungherele gri.
Mama-i lacrima care
A umplut aseară candele vii,
Luminând în pustii
Inimi pietrite de fii...

de Ionuț Tudose

12.01.2017

Detalii care pot modifica substanțial sensul textului

          O virgulă, o cratimă sau o sedilă așezată în mod eronat în comunicarea scrisă poate avea efecte radicale asupra mesajului transmis, chiar dacă la prima vedere par niște omisiuni nevinovate. Nu mă credeți? Priviți câteva exemple mai jos!

09.01.2017

Cacofoniofobia


          În rândul străjerilor limbii se constată o adevărată obsesie împotriva cacofoniilor. Unii o consideră o greșeală lingvistică, deoarece repetiția unei silabe (că, ca) poate deveni supărătoare. Apar înșirate pe te miri unde chiar și așa-zise cacofonii acceptate de nu știu ce foruri superioare: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, banca comercială, tactica cavalerească etc. Mai mult, chiar și alăturarea altor sunete poate deveni disonantă: tata te-a tăiat. Termenul provine din grec. kakofonie și înseamnă sunet rău/urât (phonie + kakos).

07.01.2017

Buză, vultur, cer... Frumusețea sugestiei

          Mă fascinează utilizarea atât de sugestivă a fonemelor în exprimarea unor concepte sau sensuri în limba română. Bineînțeles, chestiunea e valabilă și pentru alte limbi. Vă voi exemplifica această idee a sugestivității cuvintelor în cele ce urmează, apelând la unele explicații de natură fonetică.

06.01.2017

A pune țara la cale

          Dacă tot vorbirăm mai înainte despre țări, mă întrebam adineauri care ar fi originea acestei unități frazeologice. A pune țara la cale înseamnă a discuta, a stabili ceva planuri, nu neapărat mărețe, sau poate căpăta o alură ironică la adresa unor persoane care doar pălăvrăgesc pe seama a varii chestiuni.
Foto 1. Boieri bucureșteni (conf. Cer și pământ românesc)

05.01.2017

Țară, patrie, stat. Delimitări terminologice

Foto 1. Țăran din Vrancea, 1931 (sursa: Cutia cu vechituri)

          Vom încerca a pricepe astăzi diferența dintre aceste trei noțiuni, deseori utilizate în contexte nepotrivite. ”Câte țări independente sunt pe glob?” sau ”Tu din ce patrie ești?” constituie astfel de formulări nefericite. Le vom lua pe rând pentru a înțelege semnificația.

04.01.2017

Limba Dulce. Început

Foto 1. Emblema blogului
          Purced astăzi, 4 din întâia a anului 2017, pe cărarea nestematei noastre limbi, trudind a vă descoperi și vouă, bunii mei cititori, sensul simplității, așa cum îl percep io, prin umilele mele cunoștințe și după inima mea. Pe acest drum, mai scurt sau mai lung, după cum va vrea Domnul, om parcurge împreună sintagme, sensuri, etimologii, forme și nuanțe, nădăjduind a pricepe-ntr-un final apartenența limbii la fundamentul firii naționale.