30.06.2017

O problemă de nuanță: „până pleci” sau „până nu pleci”?


          Întreba cineva pe un grup de așa-zisă socializare, care dintre următoarele variante este cea corectă: 

• Trebuie să-ți spun ceva până pleci. 
• Trebuie să-ți spun ceva până nu pleci. 


27.06.2017

Copiii


Iote-i cu papuci de gumă,
Heruvimi strânși în sobor,
Scurmători avizi prin humă
Dup-un strop din bunii lor.

Neînfricați în colții morții,
Foi de Prâsle din vechi mit,
Nu cunosc nimicul sorții,
Ci doar viul infinit.

Chiotele țin acordul
Întreg cerului pe chip,
Ce deschis le este cordul
Spre Iisusul Arhetip!

Saltă lut lipit vremelnic,
O cetate cu trei scări,
Într-un nor ceva mai vrednic
Să răsufle-a rai pe nări.

- Cât e ceasul în cetate,
Să ne spui Tu acușica,
Împărate Luminate!
- Iaca, trei pași ca furnica!

- Oh, în ritmul ăsta crunt,
Tot pe strada prăfuită
Ne găsești în dor mărunt,
La o leapșă ori pitită...

Până vorba-n bulz se coace,
Toți se cațără pe-un tuci
Într-un raid de bobârnace
Și biluțe verzi de muci.

Zbenguiala lor încântă,
Umplu luna de cucuie,
Soarele îl iau la trântă
Și-l azvârlă-n vârf de tuie.

Mă, dar cu stele ce-aveți de le
Dați de-a berbeleacu-n flori?!
Țuști la tec și acadele,
Oac de broaște-n subțiori!

Să vă soarbă Baba Oarba,
Hepuri să vă dea Ali,
Iară Țomapan cu roaba
Să v-arunce prin Bali!

Vine-acu pruncia-a treia
Ca un cântec fioros;
Anii cruzi și logoreea
Fi-vor țăndări sub baros.

de Ionuț Tudose

19.06.2017

Când scriem numele localităților cu cratimă?


          Acest articol apare ca urmare a discuțiilor stârnite în grupul de facebook Geografi și profesori privind scrierea cu cratimă sau fără cratimă a oiconimelor compuse. Bineînțeles, discuția nu este despre cele cu fuziune totală (Sânnicolau, Subcetate, Întregalde), ci despre cele alcătuite din morfeme libere (cu spațiu) sau semilegate (cu cratimă).

15.06.2017

Sfinții Gigi și Nicu

Fraților cu dizabilități, Gigi și Nicu,
prietenii nelipsiți ai studenților din Grozăvești

Sfinții Gigi și Nicu
În cale ne ies cu:
„Salut, salut!
Mai veniți înapoi?”
Glasul lor de lut,
Întrebarea lor de soi.
Sfinții Gigi și Nicu...

De la primul cucurigu
Blânzi ca stelele
În promoroacă,
Umblă pe alee lele
Pașii lor de toacă.
Sfinții Gigi și Nicu...

Troiței dăm preaplin nimicul
Sterpei noastre-închinăciuni,
Crinii raiului încarcă
Numai strâmbele lor plecăciuni
Mai cinstite parcă.
Ale sfinților Gigi și Nicu…

Ca valul, ca plicul
Iubirilor meșteșugite,
Este fața lor hidoasă
Studențimii ruginite
Plapuma de acasă.
Trăim în Sfinții Gigi și Nicu...

Sfinții Gigi și Nicu
Pleacă-n clipa din picuri,
Cărând de p-aci
Vreo fereastră de pâine –
Niciodată „pa!”, ci
„Mai venim mâine...”

de Ionuț Tudose

10.06.2017

Plimbă ursuuu’, plimbă ursuuu’!

          Fascinant joc al copilăriei era Pititea, după cum îi spuneam noi, sau Pitita, Ascunsa, De-a v-ați ascunselea! Un copil se punea (se făcea), adică stătea cu fața la perete și număra cu voce tare până la o limită stabilită; între timp ceilalți se ascundeau. Când termina, zicea „cine nu-i gata îl iau cu lopata!” și-apoi începea căutarea. Odată ce observa o persoană, îi rostea numele și locul ascunzătorii, „Gigică după copac”, și alerga iute la zidul numărătorii ca să-l scuipe: Ptiu Gigică! 

07.06.2017

Privighetoarea


          Ați ascultat vreodată această pasăre? Este fascinantă. Combină o droaie de sunete într-un adevărat recital filarmonic, parcă irepetabil. Un prieten mi-a mărturisit că i-a numărat douăsprezece cântece diferite. Eu nu am reușit să le contorizez vreodată...