06.03.2018

Expresii bine măsurate

Fig.1. PTTR comunist
          Pe vremea maidanelor postdecembriste ale micuțului nostru burg, prăfuite de înseși tălpile copilăriei, auzeam o droaie de vorbe, rămase pentru mine adevărate enigme lingvistice ani de-a rândul. Hai să vă înșir numai câteva dintre ele.

          Mai întâi observam de la distanță vreun prieten și încercam să-l surprind, dar el mi-o reteza scurt: „Stai cuminte, că te-am văzut de la o poștă!” Cum adică de la o poștă? Prima chestie care ne trecea prin cap era clădirea butucănoasă ca un cub de vizavi, celebrul PTTR comunist: „Păi uite, te duci la poștă și eu mă uit la tine de aici. Deci te văd de la o poștă”. „Ba nu, asta înseamnă că mă vezi de la poștă, nu de la o poștă”. De fapt originea expresiei este mult mai veche decât PTTR-ul, însă are, bineînțeles, legătură cu poșta, serviciu esențial încă din vremi voevodale, când, mai ales informațiile scrise, dar și diverse obiecte, erau duse în întreaga țară de către delegați călare sau cu diligența (poștalionul). Distanța medie dintre popasuri, să le zicem strămoșii oficiilor poștale de astăzi, era de aproximativ 20 km. Această lungime corespundea unității de măsură denumite... poștă. Deci, expresia hiperbolizantă a vedea pe cineva de la o poștă înseamnă a vedea pe cineva de la o distanță foarte mare.  
Fig. 2. Diligență Horezu (sursa foto: horezusuntemnoi

          Apoi mi-amintesc de căpățânoși, batjocoriți mereu că aveau capul cât banița. Pricepeam că este o ironizare a volumului căpățânesc, dar nu știam ce e aia baniță. Toți o asociam, datorită rezonanței, cu o căpiță de fân – baniță, căpiță, căpățână... tot aia e... Totuși mai apărea câte unul, necăpățânos, care se văita de dureri de cap, de la vreo gripă sau mahmureală: Ah, am capul cât banița! Adică îl simțea greu. Hmm, deci banița e ceva mare și greu, însă nu o căpiță, că asta e ușoară, doar e din fân. Era de fapt tot o unitate de măsură, corespunzătoare cu 40 de ocale, adică circa 51 kg. Baniță se mai numea și vasul standardizat pentru unitatea respectivă, care, v-ați prins deja, era mult mai mare decât capul omului... 

Fig. 3. Baniță 

          Nasol să fii căpățânos! Înseamnă că n-ai avut niciun dram de noroc. Am zis dram, cu pluralul dramuri? Adică unitatea de măsură, folosită de asemenea în Țările Române, pentru evaluarea masei (3,38 g) sau pentru volum (3,22 – 3,80 cm3). 
          Mă rog, în lumea noastră plină de prejudețe, glume pe seama fizicului se făceau mereu. Dacă cineva pupa norii cu fruntea, se zicea despre el că e înalt ca o prăjină și prost ca o bășină. De ce nu înalt ca parul sau ca ciomagul sau ca stâlpul? Pentru că prăjina nu se referea numai la lemn, ci, ca să fim în continuare în concordanță cu subiectul articolului, se referea și la unitatea de măsură a lungimii (înălțimii în cazul de față) egală cu 6,69 m. Fără îndoială că nu existau oameni atât de înalți, însă tocmai în această exagerare constă hazul expresiei, la fel ca la baniță. În același registru se păstrează și a nu-i ajunge cuiva nici cu prăjina la nas, îngâmfarea fiind întotdeauna asociată nasului pe sus.
          Apropo de caracterul mai puțin virtuos, unii copii mici și foarte obraznici aveau prostul obicei de a scoate limba de-un cot. P-asta chiar n-o mai pricepeam... Cum adică să scoți limba până la cot? Ce treabă are gura cu cotul? În fine, cotul (pl. coți) este și el o veche unitate de măsură a lungimii, echivalent cu 63,7 cm/ 66,4 cm, adică distanța de la vârful degetului mijlociu până la cot. 
         La fel, palma reprezenta lungimea de la vârful degetului mic până la vârful degetului mare, ținute bine întinse și îndepărtate, sintagma omniprezentă palmă de pământ amintindu-ne mai degrabă de vechea unitate de măsură, decât de palma însăși: 

„Nu vom ceda nicio palmă de pământ 
Chiar de vom intra-n mormânt” 
(cântec patriotic românesc) 

          Micul târg suporta chiar în centrul său câteva bombe ordinare, unde-și duceau veacul bețivii. Ei nu beau un pahar, ci o dușcă, o litră sau o cinzeacă. A bea o dușcă înseamnă a bea o cantitate de alcool dintr-o singură înghițitură. Litra o asociam în mod eronat cu litrul. Dar ăștia numeau litră un păhărel, nu un bidon de 1 litru. Abia ce-am aflat că și litra era o veche unitate de măsură a volumului, echivalentă cu 0,322/ 0,38 l. Cinzeaca are probabil ca etimon numeralul cincizeci și era echivalentă a 0,16 l, cam cât un pahar pentru bețivi.

Fig. 4. De la muncă...

         În final, în loc de concluzie, ne mutăm puțin din planul realului în cel al ficționalului sau verosimilului, amintindu-ne din școala primară episodul cu domnitorul Cuza și ocaua mică, de la care ne-a rămas expresia a prinde pe cineva cu ocaua mică, adică a-l prinde cu minciuna, cu înșelătoria. Ocaua avea circa 1,27 kg, în legenda cu Vodă târgoveții, adică străbunicii piețarilor din anii ’90, ușurând-o inexplicabil în favoarea lor... 

Fig. 5. Oca

Bibliografie 

de Ionuț Tudose 
6.03.2018

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu