17.01.2017

7. Mama









Mama-i profetul din carte,
Mai vechi decât veacul pătruns,
Ce simte, desparte,
Prin duhul suflat de pe Sus,
Ce-i bun și de pus
În sufletul fiului dus.

Mama-i martir cu față prelungă
Sub manta sângelui ros.
În muncă, și muncă, și muncă...
Își sărută boala pios,
Robind în continuu acia, pe jos,
În hulă și chin ca Însuși Hristos.

Mama-i ca pustnica floare,
Frântă-n genunchi la pământ.
Cin’ s-o știe colo-n zăvoare?
Cin’ să-i asculte jalea din cânt
Pentru fiul cărunt,
Trimis de vremelnicul vânt?

Mama-i icoana din zare,
Uitată-n ungherele gri.
Mama-i lacrima care
A umplut aseară candele vii,
Luminând în pustii
Inimi pietrite de fii...

de Ionuț Tudose

12.01.2017

6. Detalii care pot modifica substanțial sensul textului

          O virgulă, o cratimă sau o sedilă așezată în mod eronat în comunicarea scrisă poate avea efecte radicale asupra mesajului transmis, chiar dacă la prima vedere par niște omisiuni nevinovate. Nu mă credeți? Priviți câteva exemple mai jos!

09.01.2017

5. Cacofoniofobia

          În rândul străjerilor limbii se constată o adevărată obsesie împotriva cacofoniilor. Unii o consideră o greșeală lingvistică, deoarece repetiția unei silabe (că, ca) poate deveni supărătoare. Apar înșirate pe te miri unde chiar și așa-zise cacofonii acceptate de nu știu ce foruri superioare: Ion Luca Caragiale, biserica catolică, banca comercială, tactica cavalerească etc. Mai mult, chiar și alăturarea altor sunete poate deveni disonantă: tata te-a tăiat. Termenul provine din grec. kakofonie și înseamnă sunet rău/urât (phonie + kakos).

07.01.2017

4. Buză, vultur, cer... Frumusețea sugestiei

          Mă fascinează utilizarea atât de sugestivă a fonemelor în exprimarea unor concepte sau sensuri în limba română. Bineînțeles, chestiunea e valabilă și pentru alte limbi. Vă voi exemplifica această idee a sugestivității cuvintelor în cele ce urmează, apelând la unele explicații de natură fonetică.

06.01.2017

3. A pune țara la cale

          Dacă tot vorbirăm mai înainte despre țări, mă întrebam adineauri care ar fi originea acestei unități frazeologice. A pune țara la cale înseamnă a discuta, a stabili ceva planuri, nu neapărat mărețe, sau poate căpăta o alură ironică la adresa unor persoane care doar pălăvrăgesc pe seama a varii chestiuni.
Foto 1. Boieri bucureșteni (conf. Cer și pământ românesc)

05.01.2017

2. Țară, patrie, stat. Delimitări terminologice

Foto 1. Țăran din Vrancea, 1931 (sursa: Cutia cu vechituri)

          Vom încerca a pricepe astăzi diferența dintre aceste trei noțiuni, deseori utilizate în contexte nepotrivite. ”Câte țări independente sunt pe glob?” sau ”Tu din ce patrie ești?” constituie astfel de formulări nefericite. Le vom lua pe rând pentru a înțelege semnificația.

04.01.2017

1. Limba Dulce. Început

Foto 1. Emblema blogului
          Purced astăzi, 4 din întâia a anului 2017, pe cărarea nestematei noastre limbi, trudind a vă descoperi și vouă, bunii mei cititori, sensul simplității, așa cum îl percep io, prin umilele mele cunoștințe și după inima mea. Pe acest drum, mai scurt sau mai lung, după cum va vrea Domnul, om parcurge împreună sintagme, sensuri, etimologii, forme și nuanțe, nădăjduind a pricepe-ntr-un final apartenența limbii la fundamentul firii naționale.