O problemă de nuanță: „până pleci” sau „până nu pleci”?

          Întreba cineva pe un grup de așa-zisă socializare, care dintre următoarele variante este cea corectă: 

• Trebuie să-ți spun ceva până pleci. 

• Trebuie să-ți spun ceva până nu pleci. 

Mulți optau pentru prima variantă, iar la fel de mulți pentru a doua, fără a aduce însă argumente solide, chiar dacă și unii și alții aveau dreptate. Avem de-a face cu o problemă de nuanță, unde negația „nu” schimbă oarecum contextul finalului enunțului.

Trebuie să-ți spun ceva până pleci. În prima situație sensul este clar: Trebuie să-ți spun ceva înainte ca tu să pleci. Plecarea ta este sigură, programată, însă nu neapărat în perioada imediat următoare. 

Trebuie să-ți spun ceva până nu pleci. A doua variantă pare a fi mai degrabă o contracție a sensului: Trebuie să-ți spun ceva repede, ca nu cumva să pleci și să nu mai apuc să-ți spun. Deci plecarea ta este neanunțată, iminentă... Se poate produce oricând și lucrul ăsta mă îngrijorează. Dacă nu am timp să-ți spun?

Un alt echivalent al variantei „până nu pleci” ar fi formula „cât timp stai aici”, însă, după cum se întâmplă foarte des în limba română, negația are tocmai rolul de a accentua situația în sine. La fel se întâmplă în exemplul părintelui către fiul său, „Până nu te văd cu facultatea terminată, nu pot renunța la serviciu”, care s-ar putea spune foarte bine și „Cât timp ești în facultate, nu pot renunța la serviciu”. Se constată însă o oarecare diminuare a intensității mesajului transmis în varianta fără negație.

Așadar, ambele enunțuri sunt exprimări naturale ale unor idei ușor diferite, construcții „corecte”, după cum le-au catalogat membrii grupului respectiv.

de Ionuț Tudose