Povestea porumbelului

          Cu ocazia sărbătorii Botezului Domnului și până la odovanie se cântă foarte des cunoscutul tropar: „În Iordan botezându-te Tu, Doamne, închinarea Treimii s-a arătat/ că glasul Părintelui a mărturisit Ţie, Fiu iubit pe Tine numindu-Te/ şi Duhul în chip de porumb a adeverit întărirea cuvântului/ Cel ce Te-ai arătat, Hristoase Dumnezeule, şi lumea ai luminat, slavă Ţie!” 

În multe biserici, dascălii, printr-un gest de hipercorectitudine lingvistică, rostesc porumbel, în loc de porumb. Ce să caute porumbul în versurile astea?! Doar nu-i este foame cuiva. N-ar avea logică... 

Totuși, timp de secole, frumoasa pasăre s-a numit porumb, de la latinescul polumbus. Asta până acum vreo trei veacuri, când se răspândește și în Muntenia planta adusă mai ‘nainte de pe tărâm american. Localnicii, văzând forma și foile știuletelui, i-au zis porumb. Tot după criteriul asemănării, moldovenii i-au spus păpușoi.

Dar ce să te faci cu noua confuzie iscată? Și ăla e porumb, și celălalt e tot porumb... Apăi să alintăm pasărea, că-i mai gingașă, porumbel să-i zicem și rezolvăm astfel problema! Zis și făcut. Așa a apărut tânărul porumbel, iar troparul bisericesc, prin glasul său frumos de arhaic, ne oferă aduceri-aminte ale bătrânului porumb...

de Ionuț Tudose