Mulți apelează la următoarea argumentație logică: tot ce este sub 20 nu primește prepoziția de. Din moment ce nu spunem patru de mere, ci patru mere, nu vom spune nici patru de i, ci patru i. Interesant argument! Dar iată mai jos ce confuzii se pot produce în anumite situații, când nu atașăm prepoziția de: 
După cum se observă, utilizarea lui de este necesară în cazul cuvintelor în metalimbaj, adică în cazul cuvintelor care au un înțeles deasupra înțelesului lor obișnuit (substantivizate sau resubstantivizate). De exemplu, „fete” nu se referă la… fete, ci la textul „fete”. „10” face referire la o notă, pierzându-și oarecum trăsătura sa de cuantificator. De asemenea, „start” nu se referă la momentul începerii cursei, ci la niște cartonașe pe care scrie „start”.
Deci termenii în metalimbaj, pentru evitarea confuziilor, vor fi separați de numeral prin prepoziția de sau, dacă situația e posibilă, li se poate atașa desinența de neutru-plural, separată prin cratimă: doi de i sau două i-uri, doi de start sau două start-uri (cu referire la cartonașele pe care scrie „start”), trei de da sau trei da-uri, trei de 10 (dar nu și trei 10-uri) etc.
de Ionuț Tudose
Imi plac toate postarile. Sunt pentru fixarea, consolidarea sau aducere aminte. Multumim!
RăspundețiȘtergere