Expresii cu personaje istorice

          Încercat-am să găsesc originea acestor expresii des folosite în limba română. Mi se par extrem de spectaculoase deoarece ne plasează oarecum în atmosfera unor vremuri demult apuse, dându-ne spre a mirosi un iz al necunoscutului... 

          11.1. A umbla (a trece) ca vodă prin lobodă. Este o expresie care desemnează modul neatent și dezordonat al unei persoane aflate în mișcare: Treci pe lângă noi ca vodă prin lobodă, te faci că nu ne vezi! sau Aoleu! Mi-ai călcat covoarele bune! Ce umbli așa ca vodă prin lobodă? 

Cazaci

           Expresia este foarte jucăușă prin caracterul său rimat, însă originea ei nu are legătură neapărat cu vreo cultură de lobodă... Dacă vom consulta izvoarele istorice, vom descoperi pe un oarecare Vodă Lobodă. Însuși Letopisețul Țării Moldovei de Grigore Ureche se oprește la anul 1594, ”când au venit Lobodă cu oaste căzăcească și au gonit pre Aaron-vodă den scaun și au ars târgul Iașii v leato 7103”. Este vorba deci de un domn instalat de putere străină, călcând pe cadavre, cum s-ar spune, într-un soi de lovitură de stat a acelor vremuri. Mai mult de atât, acesta a prăpădit târgul Iașilor. 

          Probabil expresia inițială era a umbla ca vodă Lobodă, cu sensul ei folosit până astăzi, de a umbla fără scrupule, fără a fi atent la ce este în jur, făcând prăpăd etc. Odată ce acest vodă Lobodă s-a pierdut în negura uitării colective, expresia devenea lipsită de logică, suferind deci o transformare, o actualizare: ca vodă Lobodă -> ca vodă prin lobodă. 

Ștefăniță Lupu

           11.2. Țara lui Papură-vodă. O folosim când ne referim la o situație dezastruoasă, adică la țara nimănui, fără legi, fără bună rânduială, sugrumată-n haos. Sau ne putem referi la un context oarecare, de asemenea nefavorbil: Ce-i dezordinea asta în cameră? Ce-i aici, țara lui Papură-vodă? 

          Chiar a existat un Papură-vodă, pe care îl găsim tot în finalul unui Letopiseț al Țării Moldovei, de data aceasta cel scris de Miron Costin. Papură-vodă a fost domn în Moldova și se chema Ștefăniță Lupu, porecla atribuindu-i-se din cauză că pe vremea lui fiind foamete mare în țară oamenii s-au hrănit în loc de pâine cu papură. Acest lucru ne sugerează tocmai o proastă gestionare a economiei țării, reflectată în această expresie transmisă până în zilele noastre. 

Pazvante

          11.3. De pe vremea lui Pazvante Chioru. Spunem despre un lucru foarte vechi, cu sens depreciativ, ironic: Poartă hainele alea de pe vremea lui Pazvante Chioru! Acesta chiar a existat și se numea Ozman Pazvantoglu, fiind originar din Bosnia.
         Pazvante trece Dunărea în Țara Românească și ajunge în cercul apropiaților domnitorului fanariot Nicolae Mavrogheni. Complotează cu boierii mazilirea domnitorului, dar acesta află și îl condamnă la moarte. Pazvante scapă, fuge din nou peste Dunăre, unde își face o bandă de albanezi și turci cu care jefuiește localitățile din Balcani. Își înființează propriul stat lângă Dunăre, cu capitala la Vidin. Jefuiește inclusiv Oltenia și ajunge la București. Împotriva pazvantgiilor se revoltă haiducii conduși de Iancu Jianu. Într-o luptă personală cu Pazvante, acesta îi scoate un ochi, de aici trăgându-i-se porecla. Într-un final sultanul trimite trupe și restabilește ordinea în regiune. (Mai multe detalii despre Pazvante aici). 

          Chiar dacă Pazvante este un personaj mult mai recent decât Lobodă vodă sau Papură vodă, totuși i s-a creat această aură de vechi, mai mult din cauza obscurității sub care s-a manifestat în Țara Românească... 

de Ionuț Tudose