27.06.2017

Copiii


Iote-i cu papuci de gumă,
Heruvimi strânși în sobor,
Scurmători avizi prin humă
Dup-un strop din bunii lor.

Neînfricați în colții morții,
Foi de Prâsle din vechi mit,
Nu cunosc nimicul sorții,
Ci doar viul infinit.

Chiotele țin acordul
Întreg cerului pe chip,
Ce deschis le este cordul
Spre Iisusul Arhetip!

Saltă lut lipit vremelnic,
O cetate cu trei scări,
Într-un nor ceva mai vrednic
Să răsufle-a rai pe nări.

- Cât e ceasul în cetate,
Să ne spui Tu acușica,
Împărate Luminate!
- Iaca, trei pași ca furnica!

- Oh, în ritmul ăsta crunt,
Tot pe strada prăfuită
Ne găsești în dor mărunt,
La o leapșă ori pitită...

Până vorba-n bulz se coace,
Toți se cațără pe-un tuci
Într-un raid de bobârnace
Și biluțe verzi de muci.

Zbenguiala lor încântă,
Umplu luna de cucuie,
Soarele îl iau la trântă
Și-l azvârlă-n vârf de tuie.

Mă, dar cu stele ce-aveți de le
Dați de-a berbeleacu-n flori?!
Țuști la tec și acadele,
Oac de broaște-n subțiori!

Să vă soarbă Baba Oarba,
Hepuri să vă dea Ali,
Iară Țomapan cu roaba
Să v-arunce prin Bali!

Vine-acu pruncia-a treia
Ca un cântec fioros;
Anii cruzi și logoreea
Fi-vor țăndări sub baros.

de Ionuț Tudose

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu