07.03.2017

Crucea Ta, învierea noastră

O, Iisuse, Ți-au fost puse
Pe-mbrățișările răpuse
Cuie, spre ceruri să ne suie
Pe suferinda cărăruie.

Doamne, sub cununa Ta de spini
Suspini, nălțându-ne pe culmi cu pini.
Doarme trupu-Ți plin de chin pe lemn
În semn suprem de gest prea demn.

Prin el ne dai șuvoi de Rai
Curgând întâi într-un prier sau mai – 
Fluviul sângerat se preface-n mir
Și-apoi iar în Sânge... în potir.

Mult pătimit-a carnea Ta
În hule și loviri dure – parc-a nu rata
Vreun petic de piele! Dar Trupul nu-Ți piere,
Ci-i viu în potir auriu, prin Înviere...


de Ionuț Tudose

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu